Inseamna intrarea pe piete sau cu produse diferite fata de cele in care firma este actualmente implicata. Si aici avem doua tipuri de diversificari: cea inrudita si bineinteles, cea neinrudita . Ce inseamna fiecare dintre ele? Ei bine, cea inrudita este strategia in care afacerile implicate au puncte comune semnificative. Puncte care permit schimbul de resurse si cunostinte astfel incat sa se puna bazele celebrului concept de sinergie. Punctele comune pot fi reprezentate de catre: canalele de distributie, investiile in cercetare-dezvoltare, notorietatea si imaginea marcii, personalul administrativ sau ideile si actiunile promotionale. Daca ne place mai mult strategia diversificarii neinrudite, in acest caz trebuie sa stim de la inceput ca aici lipseste punctul comun intre unitatile strategice de afaceri implicate. Si atunci de ce macar mai vorbim de ea in aceste conditii? In primul rand din motive financiare, adica pentru generarea unui flux de profituri mai mare si mai putin fluctuant/riscant. Prin acest tip de strategie se poate deci echilibra cash-flow-ul si se contribuie la o mai buna rezistenta a aparatului circulator, fiind vorba de mai putine emotii . Ca si in viata personala, in mediul business conteaza mai mult sau mai putin cu cine te-ai facut ruda si cum te porti intr-un astfel de context . Acest articol a fost publicat pe decembrie 17, 2008 at 9:33 am si e postata la Marketing. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.