Imi aduc aminte cum eram acum vreo 3-4 ani.Socializam foarte mult cu toate persoanele pe care le cunosteam.Imi placea sa le aflu tuturor problemele si sa ii ajut.Imi placea sa dau sfaturi si,culmea,ii ajutam pe multi cu ele. Odata cu trecerea timpului am inceput sa pierd din "exercitiul" asta.Ca si cum ar fi fost o chestie pe care o stiam bine si pe care brusc,am uitat-o.Nu mai am foarte multa rabdare cu oamenii,nu mai stiu sa ii fac sa discute deschis cu mine.M-am schimbat.Uneori ma gandesc ca oricum nimeni nu se oboseste cu lucrurile astea asa ca de ce m-as obosi eu? Si totusi..eu nu sunt ca ei.Nu vreau sa fiu ca ei.Nu vreau sa fac parte din multimea celor indiferenti si egoisti.Si totusi nu vreau sa-mi pese atat de tare. In ultimul timp nu mai am niciun raspuns si uneori prefer sa nu mai fiu intrebata nimic.Am o prietena care toata ziua ma intreaba daca e bine ce face,ce as face eu in locul ei,cum ar trebui sa reactioneze si asa mai departe.Prin toate chestiile astea mi-am dat seama ca fiecare om trebuie sa-si ia propriile decizii,independent de sfaturile celor din jur.Pentru ca doar el stie ce e mai bine,doar el cunoaste adevaratele circumstante,nu cei din jur care vorbesc din auzite. Un alt motiv pentru care evit sa ii mai dau sfaturi ei este acela ca…eu nu mai sunt in masura.N-am mai iubit de mult timp.Nu stiu cum gandeste fiecare baiat de care ma intreaba ea,fie ca il cunosc intr-o oarecare masura sau nu.Eu nu mai stiu cum gandesc ceilalti baieti…stiu doar cum gandeste el.In rest nu-mi pasa. aduc aminte cum eram acum vreo 3-4 ani.Socializam foarte mult cu toate persoanele pe care le cunosteam.Imi placea sa le aflu tuturor problemele si sa ii ajut.Imi placea sa dau sfaturi si,culmea,ii ajutam pe multi cu ele. Odata cu trecerea timpului am inceput sa pierd din "exercitiul" asta.Ca si cum ar fi fost o chestie pe care o stiam bine si pe care brusc,am uitat-o.Nu mai am foarte multa rabdare cu oamenii,nu mai stiu sa ii fac sa discute deschis cu mine.M-am schimbat.Uneori ma gandesc ca oricum nimeni nu se oboseste cu lucrurile astea asa ca de ce m-as obosi eu? Si totusi..eu nu sunt ca ei.Nu vreau sa fiu ca ei.Nu vreau sa fac parte din multimea celor indiferenti si egoisti.Si totusi nu vreau sa-mi pese atat de tare. In ultimul timp nu mai am niciun raspuns si uneori prefer sa nu mai fiu intrebata nimic.Am o prietena care toata ziua ma intreaba daca e bine ce face,ce as face eu in locul ei,cum ar trebui sa reactioneze si asa mai departe.Prin toate chestiile astea mi-am dat seama ca fiecare om trebuie sa-si ia propriile decizii,independent de sfaturile celor din jur.Pentru ca doar el stie ce e mai bine,doar el cunoaste adevaratele circumstante,nu cei din jur care vorbesc din auzite. Un alt motiv pentru care evit sa ii mai dau sfaturi ei este acela ca…eu nu mai sunt in masura.N-am mai iubit de mult timp.Nu stiu cum gandeste fiecare baiat de care ma intreaba ea,fie ca il cunosc intr-o oarecare masura sau nu.Eu nu mai stiu cum gandesc ceilalti baieti…stiu doar cum gandeste el.In rest nu-mi pasa.