…chiar daca bati cu pumnii la usa acestui vis lucid pe care ti l-a indus o situatie plina de amaraciune. cea mai buna intentie din lume pe care, de dragul realitatii, o refuzi. numeste-l  impuls de bunatate de cea mai superficiala esenta, numeste-l fericirea in spatele careia sta, mereu, ca un vip neindoielnic, dezastrul. dar ti se taie genunchii si fugi. ai fost aproape, curentul te-a dus atat de departe incat esti, peste cateva miliarde de ani lumina, acolo, din nou. circularitatea, aceeasi, din textul anterior. de data asta stai in culise. ai un pumnal pregatit. face parte din recuzita. face parte din umorul negru al sanselor la mana a doua. nu e obligatoriu sa-l si folosesti, auzi, dar da bine sa-l ai la tine. priveste inspre obiectiv. cu cei mai luciosi si mai expresivi ochi ai tai. e aici ceva de repetitie cu trupa de teatru a unui liceu din provincie. (atunci il cunoscusesi pe alex-fictivul, despre care scriai acum 4 ani, recitai un poem de dragoste si convingeai juriul. atunci ai cunoscut lipsa pudorii si patetismul deliberat. nimic insa din ceea ce avea sa vesteasca pudorile viitoare si patetismul nefericit. nimic din ceea ce avea sa-l vesteasca pe celalalt, in carne si oase). e aici ceva din lenea pufoasa a finalurilor grabite. din tahicardia de la finalul acelei piesa a lui damien rice.o referinta de prost gust, veti zice. nu conteaza.  nu se termina nimic cu adevarat. uneori un film, alteori un ceai, alteori o carte, sau o noapte, dar astea sunt recuperabile, macar la nivel de iluzie, macar din punctul de vedere al unei conventii confortabile. (confortul cui? coerenta cui?).  frenezia trupeasca se topeste in moliciunea viselor despre care vorbesti ca sa alungi spaima de cosmaruri indefinite, dar va reveni, la timpul potrivit, va reveni pentru ca este dragoste si candoare si promisiunea nesfarsitului de care ai nevoie ca sa remediezi economia dezastruoasa a emotiilor terfelite in adolescenta si-n drumurile si replicile si secretele si rusinile si asternuturile ei rufoase.  iar darul. darul. acest prezent fara garantii. acest prezent in care nicio perspectiva nu detine nici voturile publicului, nici atuurile care te vor duce departe, nici lozul castigator, nici secretul gustului. toate sloganurile care ar putea manipula o viziune ca a ta cu glimpses of future obligatoriu photoshopate palesc in fata unui perete alb care  asteapta. mingi de paintball sau gloante oarbe. proiectii de filme vintage sau postere kitsch. tablouri baroce sau ferestre de care ii este atat de dor.