Undeva, spre Orient, se numara alunite. Privesc in cafea ca intr-un glob de cristal - un nou nas ce iti adulmeca trupul pe la colturi. Mi s-a facut rau: de foame, de dor, de ciuda. O foame feroce de dor de ciuda. As patrunde de ciuda-n ciurda si-as ucide fecioare, asemenea unui varcolac intre prunci. Acum ramane sa faca el tot ce nu am ajuns eu sa fac. Te va umple de izuri noi in timp ce gandul meu te va seca de tine. Va fi o noapte grea. Prin ochiul de cristal intuiesc ce va urma - prabusirea umbrei tale. Iti voi lasa doar trupul, cu care va putea jongla. In mine voi creea omorul. Nici nu vei stii. Tu, in tine, in el, in ei, vei ramane aceeasi. In timp ce el te descopera - eu mi te acopar. Dansand printre eprubete vinete iti voi sublima parfumul tau de prajitura. In beciuri umede iti voi ingheta privirea, si-o voi razui pana spre dimineata pentru a presara praf din ochii tai pe o oglinda.