Nu degeaba phallos-ul grecilor e fascinus-ul la romani. Acel fascinus care te rupe, te fascineaza, care instiga la violenta si amor. Acelasi care insufla starea meduzanta si spaima femeii, si care il reduce periodic pe barbat la stadiul de sclav in oscilatia metamorfozanta si obsedanta a membrului sau. Acel Flavius care aluneca intre spirit si spintrias. Tot el, care traieste in lume, precum picta Parrhasios pe batranul olintian. Il tortura amestecand culorile, pentru ca fata acestuia sa fie rapusa de durere in momentul actului creator mimetic. Incet-incet batranul se stingea sub tortura crescanda. "Parrhasios, mor…", rostea batranul in ultima clipa. "Ramai asa!", ii raspundea Parrhasios, multumit de imaginea primita. Luati-l pe asta, pe celalalt Flavius nu mai stiu unde sa il caut.
Flavius…
…cu nasul plin de muci si cearcane de plans. Acel Flavius care varsa lacrimi doar ca sa il priveasca ceilalti. Acel Flavius care pleaca numai ca sa fie chemat inapoi. Acelasi care nu se preocupa de el, pentru ca ceilalti sa o faca. E si asta un mod de a te preocupa de tine prin altii. Flamand e Flavius de atentie, de mila. O face intentionat, desigur. Flavius nu simte. Nu, vai. Si uite, Flavius scrie randurile acestea din acelasi motiv. Jalnic ludibrium cotidian desfasurat intre etajul sapte si beciuri pline de fum si transpiratie, scaldat in politeti si coincidente delicioase. Il stiti - e Flavius care se incapataneaza sa traiasca in amintiri crocante, dar dinadins, hotarat lucru. Starneste mila. Acel Flavius prins intre mentula si phallos. Nu degeaba phallos-ul grecilor e fascinus-ul la romani. Acel fascinus care te rupe, te fascineaza, care instiga la violenta si amor. Acelasi care insufla starea meduzanta si spaima femeii, si care il reduce periodic pe barbat la stadiul de sclav in oscilatia metamorfozanta si obsedanta a membrului sau. Acel Flavius care aluneca intre spirit si spintrias. Tot el, care traieste in lume, precum picta Parrhasios pe batranul olintian. Il tortura amestecand culorile, pentru ca fata acestuia sa fie rapusa de durere in momentul actului creator mimetic. Incet-incet batranul se stingea sub tortura crescanda. "Parrhasios, mor…", rostea batranul in ultima clipa. "Ramai asa!", ii raspundea Parrhasios, multumit de imaginea primita. Luati-l pe asta, pe celalalt Flavius nu mai stiu unde sa il caut.
Nu degeaba phallos-ul grecilor e fascinus-ul la romani. Acel fascinus care te rupe, te fascineaza, care instiga la violenta si amor. Acelasi care insufla starea meduzanta si spaima femeii, si care il reduce periodic pe barbat la stadiul de sclav in oscilatia metamorfozanta si obsedanta a membrului sau. Acel Flavius care aluneca intre spirit si spintrias. Tot el, care traieste in lume, precum picta Parrhasios pe batranul olintian. Il tortura amestecand culorile, pentru ca fata acestuia sa fie rapusa de durere in momentul actului creator mimetic. Incet-incet batranul se stingea sub tortura crescanda. "Parrhasios, mor…", rostea batranul in ultima clipa. "Ramai asa!", ii raspundea Parrhasios, multumit de imaginea primita. Luati-l pe asta, pe celalalt Flavius nu mai stiu unde sa il caut.