Recitind scrisoarea lui Al. Vlahuta, pentru fiica sa Margareta (alintata Mimilica), m-am intrebat: oare in zilele noastre care ar fi cuvintele pe care un tata le-ar scrie drept sfaturi pentru fiica lui? Si m-am gandit ca poate, prima lui grija ar fi sa ii spuna cum sa se protejeze de o sarcina nedorita sau ar ameninta-o pur si simplu sa nu-i vina acasa cu burta la gura. Deci societatea, lumea in care traim, a evoluat enorm de la Vlahuta, cel care pare atat de naiv in scrisoarea lui… Acum tatal i-ar scrie fetei un e-mail cu sfaturi si cu link-uri catre site-urile din care sa se educe singura. Nu cred ca s-ar obosi sa-i mai vorbeasca despre constiinta, rusine, noroc sau soarta… Nici n-ar avea timp. De chef… ce sa mai vorbim? Cel mai frumos sfat si cel pe care eu il apreciez cel mai mult din scrisoarea lui Vlahuta este: „Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”… Astazi tinerii sunt invatati cum sa-si anihileze rusinea si cum sa-si dezvolte tupeul, fie ca se uita la televizor, fie ca se duc la scoala… Nu trebuie sa le mai fie rusine ca la 12 ani sa-si intrebe parintii cum sa foloseasca un prezervativ si trebuie sa aiba si tupeul de-a-l cumpara… Frumoase vremuri! Vremuri in care scoala face educatie sexuala timpurie copiilor si vremuri in care societatea se intreaba cum de este posibil sa-ti incepi activitatea sexuala de la 8 ani… Simplu! Du-te la scoala, afla cum se iau anticonceptionalele, cum arata organele sexuale si la ce folosesc si vino apoi acasa si pune in practica ce-ai invatat… Sau intreaba-ti parintii despre aceste lucruri si taie-le orice initiativa de-a se amesteca in viata ta. Ca tu esti un copil cu personalitate si nu inghiti d-astea!… Redau mai jos scrisoarea lui Vlahuta, ca sa vedeti ce gandire primitiva avea… Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el.
Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa.Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti…. ATATIA CATI MERITA. A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina. Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:”Uitati-va la mine!”, Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi! Te imbratisez cu drag, A. Vlahuta