Au trecut aproximativ doua saptamani de cand am implinit 22 de ani, moment pe care l-am sarbatorit indoit: atat pentru trecerea la o noua varsta, cat si pentru finalizarea studiilor la facultatea de stiinte politice, cu o nota frumoasa in licenta.

Totodata, cred ca s-ar fi cuvenit sa iau in considerare si faptul ca incet, dar sigur, se vor implini in curand trei ani din momentul in care am postat primul articol pe acest blog. Si pentru ca blogul se numeste “Jurnalul unui student”, iar student voi mai fi doar un an de zile (anul IV la drept), pare-se ca in curand acest jurnal virtual va deveni caduc. A reusit sa reflecte, pe parcursul celor trei ani pe care i-am parcurs la facultatea de drept si la cea de stiinte politice, trairile si gandurile mele, atat cat mi-a permis timpul si cat m-a incurajat inspiratia sa scriu. In fine, nu e acum momentul sa trec in revista cele petrecute in acest rastimp, asta pentru ca cel putin inca un an voi mai avea de-a face cu acest blog (sau el cu mine).

De la inceputul anului am fost extrem de ocupat, incercand sa-mi canalizez energia asupra studiilor (motiv pentru care am lipsit cateva luni din blogosfera), fiind de cateva ori plecat din Cluj sau chiar din tara pentru diverse conferinte si intalniri studentesti – ma refer aici la conferintele din Bucuresti, Mostar (Bosnia si Hertegovina) si Ljubljana (Slovenia). A fost un intreg maraton la care nu imi pare rau ca m-am angajat si care mi-a demonstrat ca o atenta planificare a timpului poate fi extrem de benefica (de fapt, am constatat ca dau un randament superior in momentele aglomerate decat in cele care nu ma solicita prea mult).

De-alungul perioadei in care nu am mai postat mare lucru pe blog am asistat la miscari spectaculoase pe scena politica. Asa cum speram din chiar clipa in care si-a adjudecat un nou mandat, Presedintele Basescu si partidul sau pierd dramatic din popularitatea pe care isi cladeau pana nu de multa vreme deciziile. Astfel de momente reprezinta cele mai bune dovezi ale ipocriziei politice. Cand e de partea noastra poporul, stim sa ii plangem pe umar (vezi suspendarea de acum trei ani). Dar cand ne sunt aduse reprosuri, cetatenii sunt, de fapt, de vina pentru starea in care se afla Romania; ei sunt “mincinosi” si cu chef de “tatisme” (vezi declaratiile Presedintelui cand a dat fata cu romanii loviti de inundatii). Ei bine, sper ca cei care au votat gresit (cum altfel ar putea cineva califica un vot dat pentru Traian Basescu in iarna lui 2009 daca nu profund gresit?) si cei care au fost (ori s-au lasat) dusi cu zaharelul luptei impotriva comunismului si alte aberatii de aceasta speta, sper ca toti acestia s-au lecuit de populism si ca vor cantari cu ceva mai multa atentie voturile pe care le vor da pe mai departe. In postarile mele ma voi apleca mai des asupra fenomenului politic din Romania; trebuie sa luam atitudine si sa stopam abuzurile din ce in ce mai dese ale actualei Puteri! Si asta pana nu va fi prea tarziu…

Pe curand!